Amintiri

Nu este vorba de o telenovelă, Capi și Ginela sunt două capre cu care am copilărit în perioada gimnazială 5-8. Ai mei voiau o sursă de lapte sănătos, pe lânga cei doi litri de lapte pe care-i luam săptămânal de la o tanti care avea vaci. Așa că au votat pentru capre, mai ales că aveam o vecină care creștea și care ne-a vândut-o pe Capi, prima noastră capră. Capi era de soi bănățean, fără coarne și cu urechile mici și scurte (șută - regionalism), de un alb imaculat.

• Pauză pentru o zicală funny din popor: “Capră șută, Doamne ajută, și pe ai’ cu coarne, baci-o Doamne!”

(mai mult…)

Am avut o copilărie fericită. Am crescut la curte, înconjurată de multe animale și de foarte mulți copii. De fapt, copilăria mea a semănat foarte mult cu cea a lui Nică din „Amintiri din copilărie”, scrisă de Ion Creangă: la scăldat am fost, am furat cireşe de la un vecin, şi nu numai, capre am avut, plus multe alte întâmplări pe care merită să vi le povestesc separat. De mică am fost sociabilă, îmi povestea mama că, pur şi simplu, mergând pe stradă luam copiii de mână şi începeam să vorbesc cu ei. Când m-am născut, toată lumea se aştepta să fiu băiat, fiind al doilea copil după o fetiţă la interval de 8 ani, şi se pregătiseră cu două nume: Valentin şi Tiberiu. Din păcate pe moment şi din fericire à la longue, am fost fetiţă şi m-au botezat Aida, simplu fără alt nume (cred ca de la şoc :), mai ales că sora mea avea două nume, Camelia Lidia). Tata n-a vrut să mă vadă de necaz că nu-s băiat, iar după o lună-două mi-a spus mama că parcă îl chemam cu mânuţele la mine, m-a luat în braţe şi cucerit a fost, devenind ulterior fata tatii. De altfel, îi semăn foarte mult la faţă, doar ochii îi am de la mama şi constituţia corporală, mică, şi îndesată sper să nu. :D (mai mult…)