X
O prietenie altfel (I)
Oameni faini

O prietenie altfel (I)

decembrie 28, 2015 0

M-a invitat Ioana Mezei, decorator, pe 17 decembrie 2013, la Cluj – Napoca, la evenimentul de lansare al site-ului ei, www.ioanamezei.ro ca să o ajut la utimele pregătiri. Totul a decurs excelent şi, a doua zi, urma să mă întorc cu trenul, seara, din Cluj spre Bucureşti. Aveam bilet la vagon de dormit şi, după ce m-am îmbarcat şi instalat în tren, a venit ea, Măicuţa Eugenia, colega mea de drum. Ostenită, căci se grăbise foarte tare ca să nu piardă trenul, am făcut cunoştinţă:

Ea – Eu sunt Măicuţa Eugenia!

Eu – Aida!

Ea – Aida di Verdi? (şi am continuat să vorbim puţin de piesă)

Eu – Aida Gabor!

Ea – Da’ Aida Gabor cine e? (crezând că e vreo vedetă)

Eu – Eu!

Am râs o oră pe tema asta.

Nu mai cunoscusem o măicuţă. De fiecare dată când le vedeam pe stradă sau la vreo mănăstire, voiam să ştiu mai multe despre viaţa lor şi, iată, cum am ajuns să ma intersectez cu cea mai simpatică măicuţă. Era înaltă, bine făcută, cu veşminte negre la dungă şi cu multă grijă prinse, purta ochelari, era zâmbitoare şi cu multă lumină în privire. Mergea la Mănăstirea Saon, de lângă Tulcea, la Cluj fiind in tratament cu citostatice pentru că avea cancer. Da, chiar cancer, eu am ramas puţin surprinsă de asta, mai văzusem oameni bolnavi de cancer în metastază, dar niciunul nu a avut atâta optimism cât avea Măicuţa Eugenia. Mă uitam la ea ca la un fenomen, cu foartă multă admiraţie. Înainte să adormim, am mai povestit, am spus bancuri cu îngeraşi, norişori şi sfinţi, apoi am făcut schimb de numere de telefon. Dimineaţa, ne-am trezit şi am luat cel mai bun mic dejun de post, făcut de Măicuţa Eugenia: sandwich cu pâine cu seminţe, cartof dulce, copt şi ardei gras crud. Un deliciu, vă spun! Am coborât la Bucureşti, ea urmând să schimbe trenul spre Constanţa, am ajutat- cu bagajele până la peronul adecvat. Înainte de a-mi lua rămas bun, am întrebat-o dacă nu vrea să bem o cafea împreună. M-am dus şi am luat două cafele Lavazza pe care le-am băut pe peronul Gării de Nord amândouă. A lăudat cafeaua, spunând că nu a mai baut cafea aşa bună. Atât de împlinită m-au făcut să mă simt vorbele ei, încât simţeam că pluteam. Am promis că păstrăm legătura şi ne-am luat rămas bun. Am plecat din gară cu un sentiment de nedescris, o stare de bine de neimaginat, cu gândul că mi-am făcut o prietenă specială. Au mai urmat întâlniri! Revin cu drag să vi le povestesc.

 

5

There are 0 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *